La Lupeni este atestată documentar înființarea Școlii Profesionale Comunale pe baza Legii din 1884 — prima școală pregătitoare de muncitori calificați în diferite meserii, cu planuri de învățământ și programe școlare. Printre întemeietori: Valer Bociat și Gavril Pașca, învățători. A funcționat inițial în localul Școlii Generale Nr. 1 din Lupeni.

În urma reformei învățământului ia ființă Școala Medie Tehnică de Cărbune, prin desființarea celorlalte forme de învățământ minier. Funcționa cu două secții: română și maghiară. Toți elevii primeau uniformă, cărți și rechizite școlare în mod gratuit.

Școala se comasează cu Școala Medie Tehnică de Cărbune din Ticu Colonie (Cluj) și din Vulcan–Codlea (Brașov) și se mută în octombrie 1952 în actualul local din colonia de Grafit, pe dealul lui Grui — un edificiu special construit într-o zonă pitorească a orașului. Aici au studiat mii de tineri veniți din toate regiunile țării.

În noul local din Grafit, cu data de 1 septembrie 1955, își începe activitatea Școala Profesională de Ucenici de pe lângă mina Lupeni, prin reorganizarea fostei școli metalurgice.

Prin crearea Școlii de Maiștri Minieri ia ființă Grupul Școlar Minier, căruia i se adaugă Școala Tehnică Minieră (postliceală). În anul școlar 1968–1969, școala număra un efectiv de 1.200 de elevi la toate cele trei tipuri de școli.

Prin adresa nr. 580 din 24 martie 1969, unitățile școlare din Valea Jiului aparținând Ministerului Minelor sunt trecute în subordinea Combinatului Carbonifer Valea Jiului, care a preluat sarcina îndrumării și coordonării activității lor.

Prin HCM nr. 663 din 9 iunie 1972 în cadrul Școlii Profesionale se înființează Liceul Industrial — o nouă formă de învățământ în orașul Lupeni.

Prin HCM nr. 655 din 9 iunie 1973 școala primește denumirea de Grup Școlar Industrial Minier.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 521 din 12 mai 1990 s-a stabilit ca unitățile școlare să treacă în subordinea Ministerului Învățământului și Științei.